Stupiditate monumentala.

Sau cine mai este platit din banii nostrii. Alt titlu nu mi-a venit acum in minte, poate pentru ca sunt prea nervos... Dupa o zi intreaga petrecuta in ambuteiajele Bucurestiului nostru drag cine oare nu ar fi? Mai ales cand stii ca ai stat degeaba blocat, ca nu ai putut rezolva nimic din cauza unor maimute incapabile, "asezate" in posturi cheie ale administratiei. Pe scurt, insa care sunt faptele...
Prin anul 1999 imi vine mie o ideie mareata de a-mi deschide un nou magazin (la acea ora aveam deja unul pe Calea Mosilor, dar de, omul de ce are d'aia ar mai vrea). Zis si facut. Printr-un concurs de imprejurari, printr-o relatie care pe vremea aceea se numea soacra, gasesc un spatiu comercial pe care il inchiriez de la proprietar, adica fostul abator Glina (SC Glincarn SA). Toate bune si frumoase, contractul beton, de asociere in participatiune, adica ei cu spatiul eu cu marfa, obligandu-ma totodata sa iau de la ei si o anumita cantitate de marfa saptamanal. Acum sa nu intelegeti ca am deschis o carmangerie. Noo... bacanie, cu de toate dom'le, sa aiba omul ce cumpara. daca nu e una e alta si tot se leaga de o cumparatura mica.
Buuun... magazinul incepe sa mearga, vadul se formeaza, asta dupa ce spatiul fusese inchis timp de cativa ani si cam tot ce tinea de instalatii si finisaje in general se distrusesera, iar eu trebuind initial sa bag ceva banuti in reparatii de tot felul, faiantari si alte mizilicuri d'astea.
Prin anul 2004, mai exact in vara, abatorul intra in procedura de lichidare, ca mai toate fabricile din tara asta care trebuiau sa "pice" pentru a le lua cineva pe 2 lei. Nu de alta, dar cam totul prin abator era nou sau aproape nou. Ce Dumnezeu, atata inox, fier, aluminiu si cupru sa fie folosite aiurea, intr-un ABATOR?!?... Astea stau mult mai bine intr-o topitorie si banutii de pe ele intr-un cont, undeva... Ok, ca ne indepartam de subiect (sau, ma rog, asta este altul, dar toate la timpul lor).
Din cauza unor probleme personale a trebuit sa inchid magazinul, informand totodata pe cei care au preluat spatiile comerciale si de productie ale SC Glincarn SA de treaba asta. Am lasat acolo, neavand atunci unde sa le duc, niste vitrine frigorifice, niste rafturi si cateva alte maruntisuri.
Si uite asa au trecut 4 ani si intr-o dimineata de septembrie a acestui an, mai exact pe 8, ma pomenesc cu un telefon de la un anumit Nelu Apetroai, reprezentant Grecrom SA, firma ce detine spatiul de la Popisteanu nr.8, si care imi spune ca peste noapte s-a surpat un perete din boltari de beton, exterior, al magazinului si ca eu trebuie sa vin acolo sa-mi iau catrafusele, pentru ca ei nu mi le mai tin gratis. Ok, toate bune, ma urc la volanul dubei si plec spre magazin. Odata ajuns acolo, incep linistit sa incarc in masina vitrinele si rafturile. Cand eram aproape la final, apare din neant (ca ceata nu era) un echipaj de la Politia Comunitara a sectorului unu, sectia Pajura, iar domnul politist-fost gardian-fost paznic ma roaga sa ma legitimez. Nu vreau sa incalc legea si-i dau chipiosului ce vrea adica C.I. si ce credeti ca face omuletul? Imi ia datele ca sa ma amendeze ca am depozitat materiale de constructie rezultate din demolari pe domeniul public!! Incerc calm sa-i explic ca zidul a cazut singur, ca nu sunt eu proprietariul spatiului si nici macar chirias nu mai sunt de patru ani, deci nu am absolut nici o raspundere, ca foarte bine puteam fi un simplu angajat trimis sa ridic bunurile de acolo, ca nu are absolut nici un martor ca as fi adus eu din alta parte molozul si boltarii aia acolo. El, nooo, nu se poate dom'le, ca am si eu sefi si daca nu iau masuri ma ard pe mine, si apoi, pe cine sa amendez decat pe dumneata, ca doar te-am gasit aici, nu?... Ce, stau eu sa fac ancheta si sa descopar prorpietarul?...
Il las in plata domnului si imi continui treaba fara nici un zbucium, stiind ca nu are cum sa ma amenze pe mine pentru un perete cazut al unui magazin cu care nu mai am treaba de 4 ani si care nici macar nu este al meu.
Numai ca se spune ca nu e bine sa te pui cu prostul ca are mintea odihnita. Pe data de 29 septembrie ma trezesc cu un plic taare oficial, cu un proces verbal in interior, completat pe data de 14 septembrie, adica atunci cand acolo nu mai era nici pic de moloz deoarece proprietarul stransese totul, prin care eram instiintat ca am fost amendat pentru cauza de mai sus cu 800RON! Zic: hai sa ma duc pana la ei la sediu sa rezolv cu vreun sef, ca poate e mai destupat la cap. Iau tot Bucurestiul in roti, din Baba Novac si pana in Pajura, fac o ora si jumatate pana acolo si fericit ca am ajuns si sunt la capatul epopeei, dau buzna in sectia de fosti gardieni publici cu rang nou de politisti. Ce gasesc insa acolo nu credeam ca exista, Monumente de prostie, oameni buni! Ma intampina o doamna politista care imi explica calma ca nu pot discuta cu nimeni mai sef decat ea, ma asculta cu atentia unui cimpanzeu caruia ii arati o banana si trage concluziile: Trebuie sa contest dracia de proces verbal in instanta, adica trebe un avocat platit din banii mei si ca eu trebuie sa dovedesc cu acte in regula, atentie, CA SPATIUL NU ESTE AL MEU! Dar pana atunci, la sfatul unui amic avocat depun o sesizare la comandantul Politiei Comunitare. Sa vedem ce-o mai fi...