Iertarea... cat de greu poate fi?

"......

Într-o zi, profesorul ne-a cerut să aducem la şcoală nişte cartofi cruzi şi o pungă de plastic. Ne-a spus să punem în punga de plastic câte un cartof pentru fiecare persoană faţă de care avem resentimente şi să-i scriem numele. Ne-a cerut ca timp de o săptămână să cărăm sacoşa cu cartofi în rucsac peste tot unde mergem. Unii dintre cartofi erau cu adevărat grei! Fireşte, cartofii au început să se strice cu timpul.
Efortul de a căra sacoşa asta tot timpul mi-a demonstrat clar cât de mare era greutatea pe care o purtam zi de zi în viaţa mea şi în inimă din cauza ranchiunei şi resentimentelor. Deoarece eram mereu atent să nu uit sacoşa, mi-am dat seama că neglijam lucruri care erau mai importante pentru mine.
Exerciţiul acesta m-a făcut să mă gândesc la preţul pe care îl plăteam pentru că nu puteam să iert ceva care deja se întâmplase şi pe care nu-l mai puteam schimba.
Morala: De multe ori credem că iertarea este un cadou pentru celălalt, fără să ne dăm seama că noi suntem primii care beneficiem de pe urma iertării.
Toţi purtăm cartofi care putrezesc în “rucsacul” nostru sentimental.
Neputinţa de a ierta este ca un venin pe care îl luăm zilnic, picătură cu picătură şi care sfârşeşte prin a ne otrăvi.
Iertarea ne eliberează de greutăţi care ne amărăsc sufletul şi ne îmbolnăvesc trupul.
Să ierţi nu înseamnă să fii de acord cu ce s-a întâmplat sau să aprobi acel lucru. A ierta nu înseamnă să încetezi să acorzi importanţă celor întâmplate, nici să dai dreptate celui care te-a rănit.
Înseamnă pur şi simplu să laşi deoparte acele gânduri negative care îţi produc durere şi supărare.
Gandhi afirma “Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă ştie să iubească”.

A avea si a nu mai avea un barbat

Integral de aici.

O cucerire, un succes, o reusita. Despre toate se spune ca ne fac sa ne instalam intr-o multumire care seamana cu cea a unui organism care nu mai alearga dupa hrana, ci digera. Adica sta. Isi face siesta. Tot ce este lipsa ne mobilizeaza ca sa obtinem ceea ce dorim, ceea ce ne lipseste. Luptam, depunem eforturi, apoi victoria se consuma. Asa se intampla cu orice lucru castigat. Problema se refera la a avea sau a nu avea ceva, indiferent despre ce ar fi vorba: un barbat, o verigheta, o diploma, un premiu, o casa, o femeie, o excursie, sanatate.Nu le ai si le doresti sau le ai si te linistesti.

O femeie bine instalata intr-o casatorie rutinata – doar obtinuse barbatul pe care si l-a dorit – traia linistita si nici prin cap nu-i trecea ca ceva l-ar fi putut desparti de ea. Era multumita de viata conjugala si, lipsindu-i spiritul aventurii, nu-l banuia nici pe el de dorinta de a parasi linistea domestica.

Intre timp, sotul a reusit sa faca o afacere buna si s-a imbogatit. Sotia era multumita de succesul lui. Isi vedea, tot linistita, de viata ei banala. El, insa, nu facuse de unul singur banii, ci fusese ajutat de o femeie care ii era angajata. Sa-l fi facut succesul sa se apropie de ea? Sa fi fost intre ei o unire intru succes, ca merit in doi? Oricum, sotia lui nu banuia nimic.

La un moment dat, el a inceput sa petreaca mai putin timp cu ea si tot mai mult cu cealalta. Pana la urma, a ajuns sa-i spuna ca doreste separarea si i-a marturisit, cat a putut de onest, adevaratul motiv: si-o dorea pe cealalta langa el. Sotia a ramas paralizata de surpriza. La inceput a crezut ca nu aude bine. Apoi, cand a inteles ce dezastru avea sa i se intample, a inceput sa-i spuna cat de mult il vrea, cat de mult il iubeste. Foarte ferm i-a declarat ca viata fara el ii este imposibila. S-a agatat de mana lui cu disperare si chiar a amenintat cu sinuciderea. Propunerea lui de a amana discutia i-a adus ei speranta ca are un pas facut catre victorie, catre a avea din nou ceea ce, rapid, paruse ca a pierdut.

In acest timp, cealalta femeie astepta linistita, probabil stiind ca victoria nu va intarzia sa vina.

Dupa ceva vreme, destul de repede, el a reluat discutia cu sotia sa. Ea a parut mai inversunata, mai incapabila de separare.
Nu stiu daca s-a terminat sau nu relatia lor, fiindca am intrerupt legatura cu ei in perioada in care barbatul se impartea intre cele doua femei. O noapte cu una, noaptea urmatoare cu cealalta. Poate ca spera ca separarea sa fie, in timp, acceptata, si el sa poata zbura fericit la cealalta. Poate ca nu a rezistat si a renuntat. N-am informatii despre cuplu, dar stiu sigur ca sotia lui nu realizase ca siguranta ei a facut-o sa piarda,sa creada ca bifase pentru totdeauna ceea ce castigase. Era vorba despre a avea si a nu mai avea un barbat.

Morala acestei intamplari se suprapune pe un adevar psihologic. Cand esti sigur pe tine, cand uiti ca poti pierde ceea ce ai, chiar asta se poate intampla: sa pierzi.

Tupeul unei minoritati (de)favorizate

Preluare integrala de pe  http://ochiometru.wordpress.com/2012/02/27/tupeul-unei-minoritati-defavorizate/ Cred ca toti ROMANII nutrim aceleasi sentimente. Ma intreb insa cand se va sparge buboiul.

Duminică dimineaţă în tramvaiul 20, tramvai care adună tot ce se scurge din Laromet, piaţa 16 Februarie şi cartierul Chitila. Culoarea dominantă a călătorilor era un bronz natural combinat cu o jegoşenie de haine, mirosuri şi obscenităţi spuse cu voce tare într-o totală indiferenţă faţă de cei din jur.

Un magraon burtos, slinos,cu ghiuluri pe şapte degete din zece, răscrăcărat pe un scaun în aşa fel ca picioarele-i să incomodeze, intenţionat, trecerea altora, rodea de zor seminţe scuipînd(bineînţeles) cojile pe jos. Priveam fascinat atât viteza şi tehnica de “lucru” cât şi covorul de coji de la picioarele lui care creştea pe măsură ce  trecea timpul.

Pe la a treia staţie n-am avut de lucru (sau poate eram prost dispus in dimineaţa aceea) şi i-am spus:

- De ce dai bre cojile pe jos că nu eşti la tine acasă. Cine dracu’ crezi că face curăţenie după tine?

Coloratul mă “scrută” cu o privire batjocoritoare gen ce te f…te pe tine grija, după care îşi spori ritmul de procesare parcă să-mi facă în ciudă, răspunzând după un profund proces de alertare a neuronilor preţ de alt pumn de seminţe:

- Că aşa vreau eu şi aşa am fost învăţat.

- Bun , aşa ai fost învăţat dar dacă ţi se spune că nu este bine ce faci, de ce continui ?

- Şi tu ce treabă ai, te-ai sculat cu faţa la cearceaf?

…. şi discuţia a continuat pe acelaşi ton de profund dispreţ  dar mai ales de încrâncenare de a nu respecta nimic din ceea ce numim noi”norme de comportament social elementar”. Sosirea în staţia de destinaţie m-a făcut să renunţ la discuţia care începuse să degenereze în cu totul altceva. Gustul amar al acestui episod m-a urmărit însă toată ziua, ocupîndu-mi mintea cu gânduri, nu tocmai ortodoxe, despre această minoritate care ne produce, prin simpla ei prezenţă, un sentiment de panică, de teamă şi de total disconfort.

Realitatea este că tot ce doreşte această naţie este să nu se încadreze în societate în ciuda tuturor programelor ce se derulează şi a banilor(mulţi) care se folosesc pentru integrarea ei în societatea românească. Această naţie este ca drojdia de pe fundul sticlei de şampanie în prima fază de procesare, rezidu care dacă este lăsat acolo transformă nobila licoare intr-o poşircă inutilizabilă.

Să priviţi cu atenţie toate evenimentele, apariţiile, acţiunile, prezenţele, promiscuitatea VOITĂ a acestei naţii şi ve-ţi înţelege ce vreau să spun.” Autismul” acestei minorităţi spre care se pompează bani în prostie, spre care se indreaptă programe de integrare ce nu-şi ating scopul duce la imposibilitatea acceptării faptului că este o minoritate defavorizată. Atâta timp cât iau cu asalt spitalele de urgenţă pentru o rudă de a paişpea spiţă internată acolo, atâta timp cât vin cu maşini de lux să-şi ridice ajutoarele sociale intr-un total dispreţ faţă de cei bătuţi de soartă, atâta timp cât îşi afisează opulenţa financiară… fără număr… la evenimente, atâta timp cât singurul ei scop este să umilească românul de rând prin tot felul de fapte şi gesturi profitînd de legile mult prea îngăduitoare şi permisive, atâta timp cât se intâmplă si se vor întâmpla aceste lucruri această minoritate trebuie ŞTEARSĂ de pe lista celor defavorizate. Iar în ritmul în care se înmulţesc (şi se vor înmulţi cât timp nu se va pune o limită la sumele alocate pentru creşterea copiilor) nu este departe momentul în care românii vor cere statutul de minoritate, realmente, defavorizată.

Ce se aude despe Okazii.ro

Okazii.ro e un site fantoma din punct de vedere al legii si al decentei… E o tiganeala romaneasca cu angajati infecti. De exemplu: ”Politica site-lui e sa inchida aiurea conturile cu multe obiecte la vanzare; pentru a-i jecmani de lovele pe fraieri… Amici de-ai mei cu sute de obiecte la vanzare si cu rating de sute calificative, toate pozitive s-au trezit cu conturile blocate aiurea si definitiv pe Okazii.ro. Asta inseamna lovele in plus pentru disperatii de foame de la okazii, deoarece ei au trebuit sa reintroduca obictele in licitatie si chestia asta se plateste. Unul a platit 47 de euro pentru repunere in vanzare adica poze multe si obiecte multe bagate in licitatie. Deci cei de la okazii au norma sa produca lovele cu orice pret. Fiecare angajat trebuie sa suspende aiurea circa 25 de conturi pe zi ca sa-si ia salariul, am aflat de la un fost angajat la ei….asa e in Romania.

Omagiu adus Muscelului

Privind peisaje, localităţi rustice, privelişti montane, portul popular de odinioară, vom simţi fără să ne dăm seama tentaţia întoarcerii în timp, să vedem imaginile vechi de mai bine de un secol. Şi odată cu fiorul nostalgic, vom mai simţi parfumul din aerul mai curat de altădată, rămânându-ne chipul acelor oameni care erau mai lipsiţi de griji, şi parcă mai buni...Muscelenii mei.

Okazii.ro strikes again

Idiotii de la Okazii.ro imi suspenda un cont pentru suma de 1.4E cu TVA. In suma asta includ si un comision pentru o vanzare inexistenta de 0.62E. Trimit formular de returnare comision, se accepta (dupa o saptamana) si raman de plata 0.78E cu TVA, aproximativ 3.35 ron, suma pentru care nu-mi emit factura pentru a o putea plati. Pe care oricum nu am cum sa o platesc deoarece suma minima pentru alimentarea contului este de 1 E, adica 1.24E cu TVA. Politica Okazii.ro. Altfel ar fi pentru ei incasare de foloase necuvenite. Pai cum facem mai tovarasi corporatisti de doi bani, raman cu contul blocat pentru o suma e care nu o pot achita tocmai datorita regulamentului vostru? Va cam invartiti in jurul cozii. Halal firma, halal angajati!