Clipe, Amintiri, Momente, Viata.

Clipe. Momente pierdute intr-o mare de cotidian, nesemnificative pentru majoritatea oamenilor, unice pentru foarte putini, detalii uneori absurde, alteori de o incarcatura mai mare decat toata puterea oceanelor pe care le-am cunoscut. Clipe… atat de efemere incat ar putea disparea cat ai zice clipe. Si totusi, de cate ori in linistea noptilor de vara ne contemplam viata, nu ne aducem aminte de fapte marete, ci doar de cateva clipe. Amintiri. O privire, un bilet, o vacanta la munte, o lacrima ascunsa intr-un zambet, un prieten, doi prieteni, o multime de prieteni. Prima cearta, prima impacare, prima gelozie, primul juramant… prima oara… Amintiri, o biblioteca imensa de sentimente, stari, senzatii, fapte, intamplari, descoperiri si marturisiri. Un loc in care te duci atunci cand vrei o certitudine a faptului ca existi. Experienta. Cana de cafea ar trebui sa stea mereu in dreapta, asa cum micul dejun de week-end nu se ia niciodata inainte de ora 10. Puloverele ar trebui sa fie mereu sobre, asa cum niciodata ea n-ar trebui sa se vopseasca blonda. Niciodata fructe de mare, niciodata alcool la volan, niciodata rautati in public. Oricand intalniri cu prietenii, oricand un drum la munte, oricand un telefon. Experienta – ciudatul fenomen ce da repere clare asupra unui sistem brownian de viata moderna. Viitorul. Peste 10 ani, peste un an, peste o ora, imediat. Ceva ce are sa se intample. Parte intr-o deplina constienta, parte intr-o atat de fireasca intamplare. Uneori teama de acest cuvant naste zbateri interioare atat de vecine cu nebunia. Alteori teama dispare la fel de usor cum zboara purtat de curenti un pescarus deasupra marii. Si totusi e viu, e undeva acolo, are o inima ce bate, ce asteapta ziua in care sa zambeasca in soare dand un sens nou tuturor impresiilor noastre de cunoastere.