miercuri, 18 martie 2009

Un film ce merita premiile.















De obicei ma uit la filmele premiate la Hollywood imediat ce reusesc sa "pun mana" pe ele, prin mijloace mai putin ortodoxe uneori, desi mi se pare ca e vorba despre un stereotip, ceva fals si fortat in majoritatea celor scoase in ultimii zece ani. Hollywood este o fabrica de filme totusi, si dupa atatea productii mi se pare ca lucrurile incep sa se repete la nesfarsit, dupa aceleasi clisee, cu mici variatii.
Slumdog Millionaire este o gura de aer proaspat pentru imaginea obosita a Hollywoodului. A luat opt premii oscar in ciuda faptului ca este un film strain, filmat de un regizor britanic in India, intr-una din mahalalele Mumbaiului - Dharavi mai exact.
Este un film plin de contradictii asa cum o spune si numele lui. Slumdog se traduce liber "cainele de mahala", "javra de pe strada", un fel de ultim om al mahalalei iar contradictia apare tocmai prin alaturarea lui la "millionaire". Personajul principal al filmului, cu o statura morala de milionar este luat tot timpul peste picior pentru originea sa mai mult decat umila. Filmul are o coloana sonora captivanta, oarecum mistica, plina de energie si ritm iar imaginea impresioneaza prin atentia la detaliu si este plina de culoare, subtila uneori, exprimand cruda realitate a Indiei.
Slumdog Millionaire m-a miscat pentru ca este un film depre credinta care poate muta muntii din loc, pe care parca toti ne-am pierdut-o pe drum. Este un film despre lucruri care se obtin fara voie, dupa imense suferinte, despre lucrurile date de sus si despre cele dupa care alergam, despre inocenta copilariei si a saraciei si despre pierderea ei, despre iertare si uitare si despre gesturi reparatorii mai mari decat universul, facute in fata destinului.
Este o minune ca un film despre credinta a luat 8 premii Oscar la Hollywood, un loc prin definitie invaluit in iluzii ca dealtfel toata America. Poate ca a fost tocmai mana destinului care ne permite astfel sa vedem un film despre el. Indiferent de cauza bine ca a fost asa, Slumdog Millionaire isi merita pe deplin premiile.

marți, 17 martie 2009

Cuviosul Alexie - omul lui Dumnezeu

Alexie din calendarul popular, serbat in ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor vietuitoarelor care au hibernat in subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) si care se trezesc, acum, la viata.

Sarbatoarea cunoscuta sub numele de Alexii face parte din acelasi ciclu ritualic de innoire a timpului calendaristic, in prag de primavara.

Atmosfera satelor si spatiul din jurul gospodariilor sunt purificate, acum, prin fumigatii si zgomote de intimidare. Dis - de - dimineata, in gradini se aprind focuri ritualice, in care sunt puse sa arda fructele sfintite la Ziua Crucii (14 septembrie). Tinerii sareau, alta data, peste focurile facute din frunzele stranse cu o zi inainte si cocenii adunati de prin gradini, in credinta ca vor fi feriti de boli pe intreg parcursul anului si, de asemenea, ca vor fi feriti de pureci.

Focurile aprinse in zorii acestei zile prin livezi sau prin gradinile caselor aveau si o semnificatie fertilizatoare, ziua fiind un important moment in calendarul pomicol traditional.

Femeile obisnuiau sa ia carbuni din focul aprins, in castroane sau cani, si sa afume, pe rand, fiecare arbore fructifer din livada, inconjurand si gospodaria de trei ori. De asemenea, se considera ca spiritele malefice din natura, precum si toate jivinele (insecte, reptile, rozatoare) cuibarite in jurul casei in timpul iernii, puteau sa fie indepartate cu ajutorul zgomotelor facute prin baterea in diferite obiecte metalice.

Preventiv, pentru indepartarea vietatilor daunatoare, femeile obisnuiau sa faca un amestec din faina de porumb si apa pe care il puneau la cele patru colturi ale hotarului proprietatii fiecarei gospodarii.

In unele sate, Alexiile erau cunoscute si sub denumirea de Ziua Sarpelui, deoarece se considera ca in aceasta zi serpii ies din pamantul in care au hibernat timp de 6 luni (de la 14 septembrie pana la 17 martie). Aceasta credinta impunea interdictii specifice de munca. In mod special, femeile nu aveau voie sa toarca, sa tese, sa depene sau sa foloseasca foarfecele, acul sau furca de tors. Era interzis, de asemenea, a se aduce in casa lut si surcele, iar daca lutul era adus din timp, acum se inmuia cu apa si se astupau cu el toate gaurile si fisurile de la soba, crezandu-se ca, in felul acesta, se astupau si ochii sarpelui iar oamenii erau feriti de muscatura lui. Din aceasta zi le era permis oamenilor sa ucida sarpele, atunci cand acesta le iesea in cale.

In dimineata zilei de 17 martie, oricine trece prin satele din Bucovina mai poate surprinde focuri aprinse prin livezi, adevarati martori ai unei sarbatori traditionale puternic ancorata in viata localnicilor, dar care cu timpul s-a mai pastrat doar prin miezul ei religios. In unele sate de la deal sau de la munte (Bunesti, Petia, Vulturesti, Valea Glodului, Plesti, Hartop, Radaseni, Uncesti, Vadul Moldovei), in special in zona pomicola a tinutului, aspectul popular al Alexiilor mai poate fi intalnit, insa, si astazi.

duminică, 15 martie 2009

Capcane noi pe trasee vechi





Noile refugii de tramvai, adevarate capcane pentru soferii grabiti intr-un oras sufocat de un trafic haotic. Oare cine a castigat licitatiile pentru astfel de mizerii de garduri si cat au fost "comisioanele"? Normal, trebuie sa ne civilizam in trafic dar nu ucigand cate un sofer nechibzuit, ci sanctionand drastic vreo 2-300 pe zi, cu amenzi usturatoare sau cu retinerea permiselor. Aceste noi refugii sunt aproape de neobservat noaptea, gabaritul lor mult modificat si aproape total nesemnalizat creand senzatii tari chiar si soferilor cuminti si experimentati in bezna si mizeria ce domneste pe unele din largile bulevarde bucurestene.

Politia nu isi face treaba...






Pentru ca nu vrea sau pentru ca nu are cu ce? Oare nu exista cadru legal? Nu, exista intotdeauna "cineva" care pe unii ii scapa de amenzi in urma unui telefon dat repede, cand este politistul langa masina respectivului. De ce nu se ridica masinile ce sunt parcate pe trotuare si fac viata pietonilor, mai ales pe a celor cu dizabilitati un calvar si ii expun accidentelor? Nu exista firme specializate? Pe naiba! Propun pietonilor agili sa se incalte in bocanci de munte si sa parcurgem cateva trasee din astea impreuna. Cum? Simplu: Plafon - capota - parbriz -plafon - capota - parbriz, etc. Daca eu sunt surprins pe carosabil de o masina soferul este absolvit de orice vina ca a dat peste mine si ma da in judecata si firma de asigurari ca i-am adus prejudicii, dar daca eu tropai pe vreo treizeci de plafoane dintr-astea si cad de pe ultimul ii pot da in judecata pe cei ce au parcat acolo?

Bucuresti - micul Paris







Cred ca ar fi trebuit sa intitulez altfel postarea, poate modern si vechi, poate lux si mizerie, sau mai bine poleiala si rahat, din cel mirositor pe care-l consuma din belsug noii si vechii nostri politicieni in discursuri sforaitoare, praf in ochii nostri si asa inflamati de ceea ce vedem zilnic.
Amuzant dar trist, mult mai trist decat amuzant. Un oras pe fata caruia si-au pus pecetea guvernarile iresponsabile de pana acum si cu siguranta isi vor pune-o si cele ce vor urma. De vina se spune ca suntem noi, locuitorii, ca poporul are conducatorul pe care si-l merita. Da, si asta este un mare adevar dar vorba celor de la Parazitii, cand n-ai ce pune pe masa te doare-n cur ca arunci gunoi pe strada. Nivelul de trai al unui popor isi spune cuvantul asupra dezvoltarii tarii lui si implicit asupra nivelului cultural. Tara manelelor si manelistilor, a pilelor si nepotismului, a marlanilor cu bani gen nea Jiji sau mai grav a sarlatanilor ce se perinda la guvernare (marea lor majoritate tot niste marlani cu bani, cu studiile cumparate).
Cea mai tara proasta, nu?...