Iertarea...

Uneori facem lucruri care pentru toti ceilalti par inutile, chiar frizeaza absurdul. Pacat ca nu mai putem intoarce timpul si cuvintele, pentru a evita ranirea persoanelor dragi si importante din viata noastra. Singurele importante dealtfel, singurele care conteaza cu adevarat. Regretele sunt tardive, chiar daca pentru noi par a fi perfect justificate in contextul anemic si pueril al supararii de moment. Doar ceilalti oameni, cei pe care ne-am suparat doar ca sa avem de ce ne certa, de ce ne face zilele si asa amare si mai amare, pot aduce iertarea asupra noastra si asupra vinelor lor inchipuite, de moment. Dar ranile cuvintelor sau tacerilor dure raman ca niste santuri adanci in sufletele lor, precum o urma de topor pe fata cruda a unui arbore, si chiar nespuse razbat la suprafata sumei faptelor bune si a vorbelor mangaietoare. Noi, sunt eu...