"......
Într-o zi, profesorul ne-a cerut să aducem la şcoală nişte cartofi cruzi şi o pungă
de plastic. Ne-a spus să punem în punga de plastic câte un cartof
pentru fiecare persoană faţă de care avem resentimente şi să-i scriem
numele. Ne-a cerut ca timp de o săptămână să cărăm sacoşa cu cartofi în
rucsac peste tot unde mergem. Unii dintre cartofi erau cu adevărat grei!
Fireşte, cartofii au început să se strice cu timpul.
Efortul de a
căra sacoşa asta tot timpul mi-a demonstrat clar cât de mare era
greutatea pe care o purtam zi de zi în viaţa mea şi în inimă din cauza
ranchiunei şi resentimentelor. Deoarece eram mereu atent să nu uit
sacoşa, mi-am dat seama că neglijam lucruri care erau mai importante
pentru mine.
Exerciţiul acesta m-a făcut să mă gândesc la preţul pe
care îl plăteam pentru că nu puteam să iert ceva care deja se întâmplase
şi pe care nu-l mai puteam schimba.
Morala: De multe ori credem că
iertarea este un cadou pentru celălalt, fără să ne dăm seama că noi
suntem primii care beneficiem de pe urma iertării.
Toţi purtăm cartofi care putrezesc în “rucsacul” nostru sentimental.
Neputinţa de a ierta este ca un venin pe care îl luăm zilnic, picătură cu picătură şi care sfârşeşte prin a ne otrăvi.
Iertarea ne eliberează de greutăţi care ne amărăsc sufletul şi ne îmbolnăvesc trupul.
Să ierţi nu înseamnă să fii de acord cu ce s-a întâmplat sau să aprobi
acel lucru. A ierta nu înseamnă să încetezi să acorzi importanţă celor
întâmplate, nici să dai dreptate celui care te-a rănit.
Înseamnă pur şi simplu să laşi deoparte acele gânduri negative care îţi produc durere şi supărare.
Gandhi afirma “Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care
este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă ştie să iubească”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu