Manastirea Bucium din Iasi

http://www.manastirea-bucium-iasi.ro/Hram: Duminica Tuturor Sfinţilor Atonului
Datare: 1853
Ctitor: Nifon şi Nectarie
Tip: călugări
Adresa:Cartier Bucium, strada Paun, Municipiul Iasi
Mănăstirea Bucium din Iaşi este o mănăstire de călugări creştin-ortodocşi, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor Atonului. Lăcaşul a fost construit în anul 1863, ca metoh al schitului românesc Prodromul de la Muntele Athos, de către ieromonahii Nifon şi Nectarie.
Mănăstirea se află pe dealul Bucium (într-o zonă retrasă), în partea de sud a municipiului Iaşi, putându-se ajunge la ea de pe Şoseaua Bucium (aflată pe Drumul Naţional Iaşi-Vaslui) făcând a doua stradă după Plopii fără soţ (ai marelui poet Mihai Eminescu). Adresa mănăstirii este Strada Paun nr. 14.
Istoric
În anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfinţită prin hrisoavele domneşti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica la 7 iulie 1853 şi de fostul rege al României, Carol I, la 19 iunie 1871.
În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată lângă Iaşi, spre a avea unde strânge şi depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Sfântul Munte Athos, acestea fiind necesare hranei monahilor moldoveni, cât şi pentru ajutorarea la construcţia schitului athonit. În acea perioadă, pe teritoriul actual al mănăstirii se afla o vie şi o clădire modestă (care a fost transformată mai târziu într-o mică biserică unde călugării să-şi poată face pravila zilnică).
În anul 1863, a fost întemeiat aici Schitul Bucium de către ieromonahii Nifon Popescu, primul stareţ al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos şi Nectarie (conform adresei nr.16/13 mai 1942), ca metoh al schitului athonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinţii Athonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală şi a fost sfinţit la data de 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei.
Slujbele se ţineau numai ca pravilă pentru părinţii vieţuitori, deoarece credincioşii soseau aici rareori, nu existau case în jurul metocului şi nu existau mijloace de transport din oraşul Iaşi. Acest aşezământ s-a numit până în anul 1918 "Metoh" sau "Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă IPS Mitropolit Pimen Georgescu împreună cu alţi arhierei, fapt care a făcut să se schimbe şi denumirea acestui aşezământ în Schitul Bucium.
În casa, care avea înglobat şi paraclisul, au funcţionat şi trei chilii pentru vieţuitori, însuşi metocarul; iar mai târziu stareţul şi economul ocupau două dintre ele. Iniţial fusese acoperită cu ţiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze şi să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către părintele Hrisostom Apostolache, stareţul din perioada anilor '30 ai secolului al XX-lea.
Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moşiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeţi" şi "Atelierele de olane şi conducte din lut pentru aducţiuni".
După alegerea ca Patriarh al României a PF Justinian Marina, a fost schimbată denumirea de Schitul Bucium în cea de Schitul Prodromu Iaşi, ca urmare a faptului că prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce aparţineau Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos au fost trecute într-o singura administraţie (la Bucium), sub tutela Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Astfel, Schitul Prodromu Iaşi a dobândit următoarele metoace (care aveau în administrare vii şi se ocupau cu viticultura): Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Şorogari, Schitul Arva-Odobeşti şi Schitul Ţifeşti-Panciu.
În anul 1950, comuna Bucium a fost înglobată în teritoriul municipiului Iaşi, asa cum a fost şi până la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Începând din anul 1954 sub arhipăstorirea mitropoliţilor Sebastian Rusan (1950-1956) şi Iustin Moisescu (1957-1977), biserica a fost reparată şi lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea şi a fost împodobită cu frescă de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea stareţului Hrisostom Apostolache) şi sfinţită în anul 1967.
Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iaşilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află şi cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 vieţuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reşedinţă mitropolitană), un frumos parc dendrologic şi principala fermă viticolă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Deoarace hramul mănăstirii "Sfinţii Athonului" se sărbătoreşte în ziua de "duminica a doua după Rusalii", numită şi "Duminica Sfinţilor Români", IPS Daniel a hotărât ca această mănăstire să aibă şi hramul Sfinţilor Români.
În ultimii ani s-au efectuat numeroase înnoiri gospodăreşti şi se pregăteşte construirea unei noi biserici cu hramul "Învierea Domnului".
Începând cu anul 2007, stareţul mănăstirii este ieromonahul Irineu Bălan, îndrumătorul Atelierului de Pictură „Sf. Ioan Damaschin”. Părintele Irineu este licenţiat în teologie şi în arte plastice - Secţia Pictură icoane, având în prezent o bogată activitate artistică atât în zona Moldovei, cât şi în toata ţara.
Arhitectura
Ansamblul mănăstirii este format din:
• Biserica-paraclis - este situată în mijlocul unei clădiri patrulatere, fiind construită potrivit predaniei apostolice, în forma crucii "trilobat", cu absidele de la strane circulare în ambele părţi, iar cu cea de la altar rotunjită numai în exterior. Bolţile sunt sprijinite pe umerii a două arcade, apărând în lungime dreptunghiulare, iar în înălţime semicirculare. Turla ridicată deasupra naosului are formă octogonală, având patru geamuri lunguieţe. În partea dinspre sud a bisericii se află Biblioteca şi Cancelaria Mănăstirii.
Pe partea dinspre nord a Bisericii sunt amplasate două camere, chilia stareţului şi o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasată camera economului care avea o mică cămară cu baie şi un hol. După decesul părintelui Hrisostom Apostolache (la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesităţile Bisericii (una pentru veşmântar şi cealalta ca depozit al lucrurilor din cadrul Bisericii), iar chilia de pe latura sudica devine Cancelarie, după transferarea stareţului Partenie Mănescu, de la Bucium la Schitul Brădiceşti, la data de 27 februarie 1992.
În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereţi interiori la camerele dinspre nord şi sud din cadrul complexului bisericesc, s-a reparat interiorul Cancelariei desfiinţându-se cămara şi baia şi făcându-se în locul lor Casieria şi Arhiva Mănăstirii Bucium. Tot atunci, din cele două încăperi de pe latura nordică a bisericii s-a făcut una singură păstrându-se configuraţia iniţială şi destinaţia (plus aceea de Bibliotecă).
• Clopotniţa - construită în anii '60 ai secolului al XX-lea, amplasată în exteriorul bisericii (în partea de nord-vest), dar formând un corp comun cu aceasta
• Casa Roznovanu - a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, conform modelului arhitectural al caselor moldoveneşti. În perioada martie 2003 - iulie 2004, ea a fost reparată, consolidată şi adăugită cu etaj şi mansardă care adăposteşte şi un paraclis pictat de pictorul Vasile Buzuloi (2004).
• Casa Roznovanu II - a fost construită la începutul secolului al XX-lea şi adăposteşte în prezent chiliile vieţuitorilor. Această clădire a fost renovată în 1959.
• Casa Trapezei - proiectată de arhitectul George Matei Cantacuzino (1899-1960) şi construită în 1965, adăposteşte Bucătăria, Trapeza pentru vieţuitori, o sală de protocol cu 60 de locuri, chiliile pentru vieţuitori;
• Depozitul de vinuri al Centrului Eparhial;
• Atelierul de tâmplărie al Centrului Eparhial;
• Casa portarului - situată la intrarea în mănăstire;
• Cimitirul Monahal situat în partea dinspre N-E a mănăstirii.
Printre obiectele cu valoare istorică şi artistică de care dispune mănăstirea, menţionăm o cruce cu postament în filigran, provenită de la ierodiaconul Nectarie Mironescu (1910), aproximativ 1.500 cărţi de cult datând din anul 1856, precum şi câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu.
Atelierul de pictură Sfântul Ioan Damaschin
Atelierul de pictură a fost înfiinţat în anul 2003 de către protosinghelul Ioachim Ceauşu, stareţul mănăstirii, care a încercat iniţial să ajute un grup de tineri, să pătrundă în tainele iconografiei, obţinând rezultate foarte bune. Tinerii reuşesc să realizeze atât icoane, cât şi troiţe şi cruci pentru Sfântul Altar. Arta icoanelor de la atelierul Sfântul Ioan Damaschin este îmbinată cu stilul bizantin, aici putându-se vedea lucrări din cele trei serii:
• Din parfumul trecutului pentru bucuria prezentului (icoane ortodoxe vechi)
• Floarea Darurilor (icoane adresate celor care vor să ofere un dar spiritual)
• Iconostasul (icoane cuprinse în catapetesmele bisericilor ortodoxe)
La această mănăstire a fost pictată Icoana Maicii Domnului - Prodromiţa (care acum se află la Sfântul Munte Athos).

Sursa: România - Harta mănăstirilor (Amco Press, 2000); Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - Pelerin în Iaşi (Editura Trinitas, Iaşi, 2000); Wikipedia