Soselele patriei

Nu am mai scris de ceva vreme. Nu pentru ca nu ar fi destule mizerii in tara asta, dar la unele am invatat sa dezvolt automat un obraz foarte gros. Totusi una imi sta pe creier mai ceva ca celebrii pitici din vorbirea urbana, si anume comportamentul conducatorilor auto pe soselele patriei.

Cineva imi spunea ca avem prea multi conducatori auto si prea putini soferi si ii dau mare dreptate. Personal, ca posesor de motoreta, am ajuns sa imi spun rugaciunea la fiecare plecare, chit ca am de parcurs doar 2 kilometri. Povestile pe care le-am auzit/citit m-au ingrozit la propriu.

DN1 este un adevarat “ultim drum”, pentru multi, nu numai pentru motociclisti. Depasiri neasigurate sau fortate, intoarceri peste marcajele continue, schimbari bruste de banda/directie, viteze mai ceva decat pe autobahn-urile nemtesti, toate sunt la ele acasa si toate au urmari grave de cele mai multe ori.

Luna trecuta, o intreaga comunitate moto a urmarit cu sufletul la gura evolutia starii de sanatate a unui tanar accidentat extrem de grav de catre o conducatoare auto, posesoare de Dacie (Dacia fiind trecuta bine de ultima batranete). Acuzati-ma de misoginism dar combinatia femeie la volan cu autoturism in conditie sub orice critica este criminala. De asemenea, posesoarele de SUV-uri ce si-au dat seama ca un vapor le protejeaza mai bine decat SMART-ul dupa care salivau in urma cu cativa ani. Revenind, baiatul e ok. S-a trezit dupa o operatie extrem de dificila caruia i-a supravietuit fara complicatii. Cum se spune in popor, a avut zile. Altii n-au avut sansa lui divina.

Saptamana trecuta o alta domnita plecata pe sosea precum Scufita Rosie prin padure a omorat un alt motociclist la Policlinica Titan. El circula regulamentar din orice punct de vedere, ea a intors fara sa se asigure si fara sa acorde prioritate intr-o zona unde era imposibil sa nu-l observe.

Acum o saptamana era sa fiu facut praf in timp ce un ametit, cautandu-si loc de parcare pe Brancoveanu, de pe banda unu a intrat in fata mea pe doi fara semnalizarea obligatorie cu 50m inainte de manevra si fara sa se asigure si a mai si franat instantaneu, totul cu 2 metri inainte ca eu sa trec de el pe banda doi. Evident ca am intrat in stopul lui stang, evident ca jigodia de politist m-a scos tot pe mine vinovat ca nu am pastrat distanta. Distanta fata de cine? El pe unu cu 10km/h eu pe doi cu 50km/h... Tot recent, in rondul de la Ikea o desteapta aproape ca s-a urcat pe mine cu Cielo-ul, neacordand prioritate celor care deja circulau in giratoriu, eu numarandu-ma printre ei. La urmatoarea intersectie mi-a raspuns nonsalant ca nu m-a vazut.

Tot in urma cu aproximativ o luna, 2 pupaze intr-un SUV si-au batut joc de un cuplu de motociclisti cum au vrut. I-au inghesuit in bordura pana sotia aproape a cazut. Cand sotul le-a ajuns din urma si le-a batut la modul bun-simt obrazul, au tras de volan sa-l darame dupa care au intrat in fata lui si au calcat frana. El a culcat motorul doar ca tupeistele au prins semafor al cativa metri. Le-a ajuns, le-a aplicat 3 palme peste ochi, iar acum, desi alea ar trebui sa intre la tentativa de omor, el este cel care se poate alege cu dosar penal pentru vatamare. De ce? In ciuda martorilor, legea in Romania nu se aplica daca nu te-a atins ca sa te tranteasca. Daca ti-a franat in fata iar tu ai cazut, sanatate. Esti popa prostu’.

Alaturi de specimenele feminine cu un urias coeficient de inteligenta se afla “smecherasii” lu’ tata cu suncile postate pe scaune de piele alba in SUV-uri, copiii de aur, mamele insecte si alte rude de-ale lor cu cazaturile lor din Italia gen Calibra sau vreo gioarsa de BMW refuzata pana si la dezmembrari la ei, taximetristii cu mecla de meltean get-beget si cei la a caror varsta, bunul simt ar trebui sa le dicteze sa se retraga “de pe circuit”.

De ei mi-e frica si datorita lor am ajuns sa ma bucur ca am mai supravietuit o zi. Si sa va spun ce-i ironic. Ca de cand ma stiu pe doua roti, am spus ca violenta nu ajuta la nimic. Oglinzile rupte, magnetii aruncati in parbriz si alte treburi de genul asta nu-si au rostul. Si totusi, daca ma insir vreodata pe jos din cauza ta, ca adormi cu mana pe telefon sau ca nu-mi dai prioritate, asigura-te ca nu ma mai ridic! Altfel, unul dintre noi nu mai pleaca pe picioare si te asigur ca nu eu voi fi acela.

Pentru cei ce se simt in portretele de mai sus, HAI SICTIR javrelor! Sunteti criminali cu atestat de la politie!

Si ca sa inchei intr-o nota optimista, le multumesc tuturor soferilor cu bun simt dezvoltat care nu “mor de oftica” daca un motor se strecoara la semafor printre coloane, ba chiar ii fac loc, celor care nu m-au inghesuita in aceeasi banda, celor care nu mi-au deschis usa in fata si care mi-au acordat prioritate desi cateodata nu o aveam, asa cum si eu am facut in unele cazuri. Tuturor le-am multumit si atunci, pe loc, in speranta ca astfel de gesturi vor creea o legatura mai buna intre motociclisti si automobilisti.

Sa fim sanatosi cu toti si sa ne bucuram de mijloacele noastre de transport si pasiunile noastre, respectandu-ne unii pe ceilalti. Pacat ca noi, cei pe doua roti suntem mai fragili.