Iertarea... cat de greu poate fi?

"......

Într-o zi, profesorul ne-a cerut să aducem la şcoală nişte cartofi cruzi şi o pungă de plastic. Ne-a spus să punem în punga de plastic câte un cartof pentru fiecare persoană faţă de care avem resentimente şi să-i scriem numele. Ne-a cerut ca timp de o săptămână să cărăm sacoşa cu cartofi în rucsac peste tot unde mergem. Unii dintre cartofi erau cu adevărat grei! Fireşte, cartofii au început să se strice cu timpul.
Efortul de a căra sacoşa asta tot timpul mi-a demonstrat clar cât de mare era greutatea pe care o purtam zi de zi în viaţa mea şi în inimă din cauza ranchiunei şi resentimentelor. Deoarece eram mereu atent să nu uit sacoşa, mi-am dat seama că neglijam lucruri care erau mai importante pentru mine.
Exerciţiul acesta m-a făcut să mă gândesc la preţul pe care îl plăteam pentru că nu puteam să iert ceva care deja se întâmplase şi pe care nu-l mai puteam schimba.
Morala: De multe ori credem că iertarea este un cadou pentru celălalt, fără să ne dăm seama că noi suntem primii care beneficiem de pe urma iertării.
Toţi purtăm cartofi care putrezesc în “rucsacul” nostru sentimental.
Neputinţa de a ierta este ca un venin pe care îl luăm zilnic, picătură cu picătură şi care sfârşeşte prin a ne otrăvi.
Iertarea ne eliberează de greutăţi care ne amărăsc sufletul şi ne îmbolnăvesc trupul.
Să ierţi nu înseamnă să fii de acord cu ce s-a întâmplat sau să aprobi acel lucru. A ierta nu înseamnă să încetezi să acorzi importanţă celor întâmplate, nici să dai dreptate celui care te-a rănit.
Înseamnă pur şi simplu să laşi deoparte acele gânduri negative care îţi produc durere şi supărare.
Gandhi afirma “Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă ştie să iubească”.

A avea si a nu mai avea un barbat

Integral de aici.

O cucerire, un succes, o reusita. Despre toate se spune ca ne fac sa ne instalam intr-o multumire care seamana cu cea a unui organism care nu mai alearga dupa hrana, ci digera. Adica sta. Isi face siesta. Tot ce este lipsa ne mobilizeaza ca sa obtinem ceea ce dorim, ceea ce ne lipseste. Luptam, depunem eforturi, apoi victoria se consuma. Asa se intampla cu orice lucru castigat. Problema se refera la a avea sau a nu avea ceva, indiferent despre ce ar fi vorba: un barbat, o verigheta, o diploma, un premiu, o casa, o femeie, o excursie, sanatate.Nu le ai si le doresti sau le ai si te linistesti.

O femeie bine instalata intr-o casatorie rutinata – doar obtinuse barbatul pe care si l-a dorit – traia linistita si nici prin cap nu-i trecea ca ceva l-ar fi putut desparti de ea. Era multumita de viata conjugala si, lipsindu-i spiritul aventurii, nu-l banuia nici pe el de dorinta de a parasi linistea domestica.

Intre timp, sotul a reusit sa faca o afacere buna si s-a imbogatit. Sotia era multumita de succesul lui. Isi vedea, tot linistita, de viata ei banala. El, insa, nu facuse de unul singur banii, ci fusese ajutat de o femeie care ii era angajata. Sa-l fi facut succesul sa se apropie de ea? Sa fi fost intre ei o unire intru succes, ca merit in doi? Oricum, sotia lui nu banuia nimic.

La un moment dat, el a inceput sa petreaca mai putin timp cu ea si tot mai mult cu cealalta. Pana la urma, a ajuns sa-i spuna ca doreste separarea si i-a marturisit, cat a putut de onest, adevaratul motiv: si-o dorea pe cealalta langa el. Sotia a ramas paralizata de surpriza. La inceput a crezut ca nu aude bine. Apoi, cand a inteles ce dezastru avea sa i se intample, a inceput sa-i spuna cat de mult il vrea, cat de mult il iubeste. Foarte ferm i-a declarat ca viata fara el ii este imposibila. S-a agatat de mana lui cu disperare si chiar a amenintat cu sinuciderea. Propunerea lui de a amana discutia i-a adus ei speranta ca are un pas facut catre victorie, catre a avea din nou ceea ce, rapid, paruse ca a pierdut.

In acest timp, cealalta femeie astepta linistita, probabil stiind ca victoria nu va intarzia sa vina.

Dupa ceva vreme, destul de repede, el a reluat discutia cu sotia sa. Ea a parut mai inversunata, mai incapabila de separare.
Nu stiu daca s-a terminat sau nu relatia lor, fiindca am intrerupt legatura cu ei in perioada in care barbatul se impartea intre cele doua femei. O noapte cu una, noaptea urmatoare cu cealalta. Poate ca spera ca separarea sa fie, in timp, acceptata, si el sa poata zbura fericit la cealalta. Poate ca nu a rezistat si a renuntat. N-am informatii despre cuplu, dar stiu sigur ca sotia lui nu realizase ca siguranta ei a facut-o sa piarda,sa creada ca bifase pentru totdeauna ceea ce castigase. Era vorba despre a avea si a nu mai avea un barbat.

Morala acestei intamplari se suprapune pe un adevar psihologic. Cand esti sigur pe tine, cand uiti ca poti pierde ceea ce ai, chiar asta se poate intampla: sa pierzi.